duc lupte de stradă împotriva celor care așteaptă
să recite copacii
pentru simplul motiv că
sub literele lor nici o ploaie
nu are rădăcini stabile
acum mă vei întreba
care dracu este legătura între cele o sută de scaune cuminți
propoziția în care acestea urmează să se împotrivească
și recitalul mult așteptat al copacilor unde cineva
a început să plouă
ei bine nu există nici o legătură
nici măcar un gram de sinceritate aș adăuga
pur și simplu sunt eu
același eu
care scrie despre verzi și uscate la adăpostul infernal
al unui pahar plin
iar când și acesta o să se golească la un moment dat
când setea mea o să ajungă și în dreptul gurilor voastre
abia atunci poemul acesta despre nimeni
poate o să însemne ceva
iar copacii chiar vor recita
imediat după micul dejun când tu și eu
vom desena rădăcini după rădăcini
în mijlocul din ce în ce mai instabil
al lumii